Zapada
de Tudor Arghezi
Pentru niste papusi, nici ca s-a mai vazut tara mai curata ca imparatia mata a zapezii. Alb in miazanoapte, alb in miazazi, alb jur-imprejur, si alb intre margini, pretutindeni. Golul din codri s-a implinit cu borderii si urzeli albe, tesute migalos cu miliarde de iglite si ace. Plopii s-au infasurat in mantale lucii, satele s-au imbrobodit cu lana rece scanteietoare. Daca s-au surpat cladirile miraculoase de frunze, biserici verzi si castelele fragile, armate cu ramuri de mesteacan si cu grinzi de gorun, ele s-au recladit in schimb intr-o singura noapte de pufuri de papadii astrale.
Drumuri si poteci calatoare, apele s-au oprit intr-un gard, prefacute-n cai. Pulberea taranii s-a asternut strecurata dedesubtul sticlei de gheata. Ca sa se mangaie de pierderea culorilor si a nalucilor fermecate din amurg, acum, cand lumina s-a invalatucit cu umbra laolalta, ca o mantie aurie captusita cu tigaie, Maica Papusilor, Preacurata, da fiecarui graunte de zapada o floare si-l scrie cu paienjenis. Peste noi toti, fara deosebire,, cad stelele, cad fluturii unui botez de gheata.
Vifore de nimburi, furtuni de aureole, viscol de tiare, vartejuri, calamitati si epidemii de glorii ... Dumnezeu bate timpul cu giuvaere.
In umbra inclestata a stresinilor de turturi, trec sfinti in stihare, si plugarul investmantat in odajdii, merge in toiag prin Ierusalimul lui noiembrie, arhiereu incarcat cu poveri minuscule de argint.
Miresele au umplut orasul, regii sunt fara numar. Icoanele au purces la drum, si chiar caii sunt purtatori de cadelniti rasunatoare, pe cand candeli cu focul inghetat sclipesc in constelatii imbelsugate. Oameni de oglinda strabat imparatia zapezii printre schivnici in siac si ciubote. Pe partii de-a lungul se insira iconografia fumurie a Bisericii de Rasarit si, dimpotriva, calatoresc statuile, ogivele si vitrourile, ranite in spartura sacra de cate un rubin.
Mos Craciun e Papusa Mare, mitropolitul tuturor papusilor, strabunicul jucariilor, nascocite pentru iarna. El nu poate veni pe noroi si colb, pentru ca giubeaua lui de purpura nu-si roade pulpana decat pe campuri de zibelina, curate, maturate cu tarnuri de sticla, netezite cu tavalugi de ametist. Cine l-a vazut calarind pe un asin prea mic si atarnandu-i picioarele prea lungi in aer, pana la poarta orasului, nametit , a mintit. Mos Craciun calatoreste pe jos, de-acolo de unde pleaca pan-aci unde ajunge, dupa trei luni de drum printre catunele adormite, uimind cainii si lupii cu linistea lui si incremnind corbii-n copaci. Si nu-i numai Mos Craciun de cand s-a inmultit copiii - si fiecare unchias pleaca-ncoace din pesterile lor, pe cate o scorbura deosebita, mai apropiata, ca sa ajunga la timp.
De asta data, noiembrie i-a trezit pe toti cu o luna mai devreme, si mosnegii, venerabili la chip si sprinteni la picioare, cocosati, pentru ca asa le sta bine, si asa e uniforma, dar in sinea lor flacai, au pornit-o, mi se pare, in cepe patru parti ale lumii, siliti ca la intoarcerea din drum sa vie cu umbrele de ploaie si sosoni.
Cum se naruiesc ciorchinii de margaritare din boltile cu vite de metal, cum se pravale muntele de margele la fata pamantului prins in iarmaroc, o singura pasare a ramas la tara, vrabia cenusie, implinita ca o cucoana dura, cocheta, cu o linie de fard langa pleoape. Intr-o groapa alba, unde s-a frant si desfacut o minge aburie de ovaz, cincizeci de vranii vorbesc frantuzeste si joaca, vioaie o scena de bulevard, ridicandu-se in stol odata si pogorandu-se iarasi in stol, pe acelasi loc parasit, la trecerea unei sanii cu talpile unse, trasa de un telegar stil englezesc. Una din ele a furat ceva din carele cu mei ale armatei, caci fuge cu spicul unui pai lung, ca un hot de fire telegrafice, si o ia peste case.
Seara, zapada inaugureaza sali imense ca de paturi albe, dormitoare, ca pe ntru lehuze, leagane ca pentru prunci gangavi, pensionate reci ca pentru fecioare scandinave balane - si pana la miezul noptii n-a venit inca sa rastoarne patura de dimie nimic. Si atunci, paturile sunt acoperite cu flori pentru absenti; intai crizantemele, apoi chiparoasele, in sfarsit narcisele. Un dulau pribeag se duce greu prin petale, cautandu-si stapana, infirmiera - si gradina de aclimatare a plantelor cu solzi de gheata este sfaramata de un automobil cu faruri aprinse, care inainteaza racninc ca o fiara speriata, gemand in maruntaie.
Zapada este industria in mare a fabricantului microscopic, pentru care lucreaza detaliat mii de uzini de acelasi tip si format. Din octombrie la mart, natura si-a rezervat o singura indeletnicire de a taia firicele de hartie de cristal, de a fabrica milimetri, puncte albe , virgule si paranteze, pentru a dovedi omului, variabil si trandav, ca Alpii s-au nascut dintr-o firmitura de faina. Intre ferestre, pe marginea uneia dintre ele, ea mi-a asezat, ca pe o polita, in fiecare geam, cate un rand bine strans de carti in multe volume, tiraj suav. De jgheaburi spanzura instrumente de cristal, eprubete, pipete, pulverizatoare de Baccarat.
Un serviciu de Sevres pentru o suta de persoane mi l-a pus pe casa, intr-o tava de muzeu. Colturile casei sunt o imitatie de briliant turnat a figurilor, comice si grave, de catedrala medievala. Bucatariile de patru etaje sunt mascate de uriasi turturi de orgi. Mestesugul zmaltului, aflat de Bernard Palissy la foc, il repeta, fiecare burlan la rece, din apa si vazduh inchegat cu transparente. Havuzul din parc si-a inghetat in aer biciul de safir.
Si dupa inaugurarea tuturor acestor expozitii de portelan, de faiante, de metale stravezii, de sidefuri, de materii prime vitroase, de cvarturi, de marmori, de aglomerate si pulverulente, palatele lui noiembrie au stat patru zile deschise pentru amatorii de colectii. Intr-o alta noapte, paretii s-au cojit de daruri, si tezaurele au pornit din panoplii si vitrine. Bibliotecile au fost desfoliate si aruncate intr-un uragan de puteri active; pana a doua zi, valuri de foi cu inscriptii chirilice, talaze de pergamente, au cazut si s-au asternut in dezordinea evenimentului cotropitor. Piciorul calca pe o pagina din Sfintele Scripturi cu initiala rosie si aurie, batul sfarama o statueta, starnea un fluture de matasuri. Borangicurile s-au destramat, trambele de panza au cazut fasii si zdrente, florile si-au pierdut petalele toate.
Unde mai sunt splendorile variate ale geniului, esential, dezlantuit orbeste si trecator la intamplare, pe milioane de kilometri patrati dintr-o data? Din vant el face piatra si fier, instantaneu. Cheama padurile si, cu entuziasmul ca se supun unui ideal, padurile il urneaza dansand. Intreaba undele si ele raspund pasionate, in tumulturi gingantice de talaze. Si-a pus degetul pe pamant, si pamantul s-a infiorat ca zebra in salbaticie. S-a uitat in univers, si universul, simtindu-i cautatura, si-a dechis feerile noptii. Fiecare gand al lui navaleste ca un torent si se revarsa ca o beteala de ape spanzurata-n crestetul abrupt al unei stanci, ridicata cu piscul in ceruri. Se muta gandul si se zamislesc minunile, descantecele, incantarile, si-n vecia lui nu ramane etern decat provizoriul.
Dar splendorile incep sa se inmoaie si devin lichide. Muzeel,e catedralele, piramidele curg pe jgheaburi de tinichea...
Cizmele laptarului se tarasc prin foste hlamide si carji, rotiel carutii spinteca valurile sfinte din ajun: interiorul margaritarelor, stratificatge in bancuri, sfaramate de potcoavele calului normand, se vadeste gelatinos si stricat. Fantezia lui Dumnezeu le-a considerat o secunda si, obosita de aceasta senina bunavointa, a trecut peste ele si le-a uitat in picioarele si lopetile locuitorilor de jos, obisnuiti sa deschida, intre firmament si palarie, un cortel.
Imperiul lichideaza in intregimea lui. Cavalerismul, nobletea si ierarhia cristalina a unei lumi ce s-a visat o saptamana neclintita si definita sunt incarcate in furgoane, ca un material mort si descompus, si aruncat in garla.
Peizajul apare ca un camp de lupta, in care s-ar fi razboit doua popoare, investmantate in cersafuri si rufarii, cu unghiile si cu dintii. Gloatele biruite alearga acum despuate catre mare, ca sa-si caute un refugiu si o imbracaminte, dupa ce si-au lasta aici camasile maculate. Oblojeli de vataa runcate, cu noroi si puroaie, acopera pamantul, cazute de pe bratele si coapsele colosilor infranti de alti colosi, care au plecat si ei, odata cu bufnitele si corbii. Aci, in mocirla vanata de sub parete, de care se echilibreaza, pipaindu-l, trecatorii, un mare general a fost prins de dusman si muscat. Mortii au fost scufundati in pamant cu calcaiul, si desfacuti, in maruntaie, ca niste vopsele cu ulei frecate - bravi invinsi, care au stiut sa-si dea sufletul pe zapada, fara sa geama, cruzi si decisi pana la urma! Sangele celor multi a fost atat de necajit, incat, varsandu-se in coca humelor roscate, s-a desfacut in otrava!
Prin mlastini de carne, cetatenii se duc la scoala, la cafenea si ateliere, alunecand in creierii cadavrelor masacrate, fara sa stie ce s-a intamplat peste noapte si cate tragedii mute s-au petrecut si ispravit la fereastra lor intunecata.
Mosii Craciuni au fost apucati de moina in cetate, si s-au ascuns in hoteluri, cu barbile albe, cu cizmele lor de lac, cu cojoacele de catifea rosie si violeta. Cativa din ei au mancat bataie, din pricina unui nas ca nelumea; carnii au scapat.
Acum, cate unul, doi, rasi englezeste, se strecoara prin lumea peronului si se intorc la pesteri, acasa, cu trenul.
Pana sa le creasca barbile din nou, vor trece patruzeci de ani...
Zapada
Aceasta pagina a fost accesata de 3678 ori.
