Poveste cu oi
de Tudor Arghezi
Nici o jucarie nu e mai frumoasa ca jucaria de vorbe. Copiii, ca si oamenii mari, sunt mai simtitori la vorbe decat la fapte, placandu-le mai mult decat faptele facute, faptele povestite.
Si, daca povestea miroase a minciuna si minciuna este ticluita bine, povestea si atunci le place mult; de uynde un scriitor scoate invatul ca inchipuirea e mai adevarata decat adevarul si ca viata trebuie rascolita, ca sa fie scrisa pe placul cititorului mare si al ascultatorului mic.
Cu o poveste izbutim si noi sa astamparam randiuala copiilor razvratita. La strigatul " Stati ca va spui povestea cu racii" - toate uneltele de joaca sunt parasite. ici o papusa nu-i place fetitei, ca un rac spus si spilcuit cu suliman din gand si nici o masina nu mai duce gandul baiatului, ca o visare.
Fata se urca pe masa si se culca pe ea, ascultand de aproape desfasurarea lucrului scornit pe loc si care, cu o clipa mai devreme niic nu se pomenea. Barutu e vesel. Mitura fixeaza in spatiu miscarea icoanelor atarnate de cuvinte, nu le aproba, nu le dezaproba, le judeca si le strecoara in priceperi, si cateodata face o legatura frumoasa intre doua momente departate sau intre doua cioburi de idee. Ochii ei sunt absorbiti in lumea stelelor, cu care incep sa semene, scanteietori si nemiscati.
Barutu se bucura de infatisarea de pe dinafara si de imbucarea pe fete a bucatilor din care se injgheaba povestirea. El nu munceste; masoara si incadreaza si-i place luciul vorbelor, ca un lac proaspat, intins cu pensula mare pe un ciob. El sta pe scaun ceasuri intregi, participand cu o palpaire inceata la licarirea lucrurilor, in care se uita ca intr-o virtrina. Neastamparul lui se linisteste indata ce incepe povestirea si, pe scaunelul lui, Barutu se face baiatul cel mai ascultator.
Ieris-a facut, dupa-masa, povestea unui magar care avea de tovaras o pisica. Pisica aducea magarului tot ce trebuia pentur o casnicie de gospodina, si magarul a trait, ca un boier lenes, o gramada de ani, pana ce, din senin, si poate ca si din pricina varstei, pisica s-a imbolnavit...
Copiii n-au voie sa stie cum se impaca un magar cu o mata si unde sedea tanara pareche, in proprietate sau cu chirie intr-un apartament. Imbolnavirea pisicii li s-a parut fireasca. I-a facut sa rada amanuntul ca pisica zacea subt o plapuma de papusa si ca isi culcase durerea de cap, infasurata intr-o basma cu dantela, pe o perina de puf brodata cu numele ei si purtand un fluture intr-o fereastra taiata cu foarfeca in fata de olanda subtire.
Pisica tusea putin si, slabindu-i vederile, n-avea ochelari ca sa citeasca.
-Destul te-am tinut eu pe tine, a zis oftand pisica. E randul tau sa umbli si sa aduci.
-Natural, au adaugat copiii, miscati de boala pisicii si convinsi de sprijinul pe care trebuie sa si-l dea prietenii si fratii.
-Si dupa ce a spus as,a ce a facut magahu? intreaba Barutu, rsotindu-se, ca de obicei, din gatlej, unde mama i-a spus, ca la muzica, o zbarnaitoare.
-Ce sa faca? A iesit din casa fara nici un gand deslusit, dar a nimerit la un baci batran, care sufla in fluier in mijlocul oilor fermecate.
-Sunt sarac si amarat, a zis magarul, ca mi-e familia bolnava. Nu rade de mine, am spus adevarul: am si eu o familie. Eu sunt capul familiei, si familia mi-e pisica.
-Si vrei sa nu rad inca o data? zice baciul. Cine a mai vazut magar si pisica facuti sa se inteleaga? Haide! fii serios, magarule, si treci intre oile mele, ca tot s-a pierdut magarul meu.
-Nu pot, ca ma asteapta pisica sa-i duc de mancare.
-Sa nu mair aspunzi, ca te cotonogesc, zise baciul. Vezi bata asta? Numaidecat ti-o culc pe spinare de cateva ori.
Copiii, tulburati de intorsatura, scrutara cand ochii lui tatutu, care asculta si el, foarte suparat si el pe cioban, cand ochii maicii, care facea povestea, scarpinand cateodata capul fetitei, in parul careia, castaniu, isi strecurase un deget a managiere.
-Stati sa vedeti ce s-a intamplat! zise maicuta asigurand astfel auditoriul ca tot raul spre bine este. Intai, magarul, care se gandea numai la pisica, fu silit a se supuie si baciul, pornind cu turmele din loc, pe pasuni, i-a impovarat spinarea cu toate cate trebuiau duse de cineva, si cu merindea unchiasului.
Au umblat asa patruzeci si cinci de zile:
-Dar ce face pisica? intreaba tresarind fetita. N-are pe nimeni.
Intr-adevar, in patruzeci si cinci de zile, se poate intampla multe.
-Mi se pare, interveni tatutu, ca ai gresit numarul zilelor. Ia vezi, nu cumva sunt numai zece, cincisprezece, douazeci, zise el, cautand sa nimereasca numarul mijlociu. Nu, au fost numai cincisprezece zile, cred, zise tatutu, simtind ca douazeci se facusera, si cu scaderile lui, prea multe.
-Ai dreptate, m-am inselat, zise maicuta. Luasem zilele potopului, cu ploile lui de o luna si jumatate. Dupa o mai buna socoteala, nu cred sa fi trecut magarul, in pasuni, peste cincisprezece zile.
-Cel mult! apreciaza Barutu.
-Adormind odata baciul in padure, inaitne de asfintti, magarul il vazu sforaind cu gura cascata si o lua la fuga indarat si ajunse, a treia zi, la pisica, mai povesti maciuta.
-Bine, dar ce-mi facusi? il mustra pisica. N-am pus in gurita mea, de cand ai plecat, o picatura de apa.
-Uite ce ti-am adus. Ia din spinare.
Si se pusera pe mancat si pe baut, in dasagii magarului gasindu-se, pe langa branza, mamaliga, slanina, si doua tivgi cu lapte bun. Cand s-a crapat de ziua, pisica, uitandu-se, ca sa se oglindeasca, in geam, si ca sa-si aseze aseze puful dintre urechi in felul cum i-ar fi stat mai frumos, vazu o lume neagra si alba in batatura, cum nu mai vazuse niciodata.
-Nu te infricosa, zise magarul. Asta e averea noastra. S-au luat oile dupa mine. De acum nu mai avem nevoie de nimic - si cum eu sunt cam puturos , ca-mi place sa dorm cate cincisprezece ore pe zi, totul vine, nu se poate mai nimerit.
Aci, Barutu, trase cu pofta un cascat mare, caruia, din pricina volumului, i se zice acasa: un cascat numaru unu. Sir ase de placere, gadilat de un inceput de stuf somnoros primprejurul genelor lui codate.
-Sa-ti prezint, zise magarul, pe al treilea membru al familiei, pe Grivei. Si-a ridicat nasul, de subt fereastra, la tine. Uite-l, ala de colo.
-Intre noi, zise pisica, se hotarase o ura de moarte, inca de la inceput.
-A fost o prejduecata. S-a ispravit. De azi incolo, tu, pisica, vei fi cu cainele ca o sora mai gingase.
Si pleca magarul, pisica si catelul, cu oile lor, ca sa strabata lumea. La margine aoraselor, pisica vindea laptele muls de Grivei, facea iaurt si lapte, cum ii zice Barutu "covapsit". Pe camp, dormeau cu totii gramada - si Grivei avea niste colti! Cand, ce sa vezi? Pe un bustean, suferea un batran slabanog, intr-o pustietate. Era baciul.
-Va sa zica, zice unchiasul, asa te-ai purtat: mi-ai furat oile.
-V-am furat eu pe voi? a intrebat magarul pe berbeci. Berbecii detera din cap ca nu. S-au luat dupa mine! Si nu v-a fost bine cu mine? a intrebat magarul din nou. Lumea oilor si a berbecilor dete o behaire vesela, slautand cu picioarele dinapoi. Vezi? zise magarul.
-N-ai sa-mi dai ceva sa duc la gura? ca mi-e foame, zise baciul.
-Baga mana in traista asta si scoate, zise magarul.
Si cum si-a bagat-o, asa si-o si trase baciul laba mainii, din desag inapoi, zgariat de pisica adormita la cald.
-Ai gresit dasaga, zise magarul. Cauta in parechea lui.
Aci, baciul fu muscat de un pui de caine care visa.
-Bine i-a facut! zisera copiii. El a ras de familia lui si era sa dea in magar cu bata.
Dar saracul baci era batran si slabit de puteri. Magarului i s-a facut mila si s-au intovarasit sa mearga impreuna si sa faca o familie mare cu totii - ceea ce s-a si intamplat. Astazi pisica doarme in cojocul baciului, iar cainele se incalzeste langa burta magarului, care se culca pe o parte si casca si el.
Urmarea, pe alta data, daca ne mai aducem aminte.
Un somn lin incepu sa se cearna peste un sfarsit de poveste atat de fericit, si fiecare si-a luat papusa lui in brate, ca sa o puie in asternuturile albe. Tatutu duce leganand fetita si, de pe scaunel, in patul din odaia mica, maicuta, pe cel mai gras, pe baiat...
Poveste cu oi
Aceasta pagina a fost accesata de 22457 ori.
