Pomul cu papusi
de Tudor Arghezi
Pentru ca ati fost cuminti. Pentru ca nu ati batut azi toba cu vatraiele in fundul cazanului de rufe. Pentru ca nu ati aruncat farfuriile pe geam. Pentru ca nu ati rupt varful de la toate creioanele, pe care le ascut o data pe zi. Pentru ca nu ati lasat apa deschisa, ca sa inece casa. Pentru ca nu mi-ati uns clantele cu dulceata. Pentru ca nu mi-ati bagat cutia cu tutun in foc. Pentru ca nu ati indreptat ceasornicul ,cu ciocanul, nici nu mi l-ati prajit. Pentru ca nu mi-ati fiert pantofii. Pentru ca nu mi-ati scos nici un ochi si nici nu mi-ati croit hainele din nou, haidem sa va duc, haidem sa mergem, dimpreuna cu Grivei, scumpii mei copii, fetita tatutului si baiatul maicutii, afara, pe camp.
intai o sa trecem prin buruieni amare, prin paturi de pelin, prin horbota de musetel cu nasturi galbeni, si cand vom iesi putin din gradina salbatica, picioarele va vor mirosi a Poala Maicii-Domnului, prin care vom merge desculti, eu cu labele mele mari, voi cu calcaiele voastre ca niste coltuce trandafirii. Sa nu ma intrebati prea multe lucruri o data, ca ma incurc. Sa nu fiti curiosi sa aflati de ce este pamantul negru, iarba verde si cerul albastru, ca nu stiu deloc. O sa ne iasa pasari inainte: randunele ascutite, vrabii grasulii si cioroi d-aia marii. Taceti din gura, ca nu stiu pentru ce zboara si cum. si sa nu dati cu pietre in mine, ca ma bag in iarba, ma culc si nu mai merg, pana ce fiecare din voi nu ma pupa de zece ori, unul pe o parte si celalalt pe alta, pe muchiile urechii si pe un ochi inchis.
- Ce spusei? A! mi-aduc aminte. Fiindca ati fost cuminti, o sa mergem sa va arat ceva, dincolo de apa si peste drum de moara, unde Mosul cu barba cat canepa si cu sprancenile cat peria de haine macina toata ziua faina de cozonaci. Sa nu faceti gura cand trecem pe langa moara, ca sa nu iasa Mosul in prag si sa ne ameninte cu degetul lui lung cat un bat cu maciulie: ca daca iese, eu o iau la fuga, si ne prinde Mosul din urma, si ne pune sa-i facem perisoare de malai pentru soarecii morii, ca are opt sute.
Cand vom trece apa, o sa va iau in carca pe amandoi - unul calare pe umarul drept si altul pe stangul - ca sa nu va prinda racii de picioare si sa va gadile subt talpa. O sa vedeti in apa un prost mare cu doi copii in spinare, aplecati pe iaz. Sa nu ma intrebati cine sunt aia. si sa nu radeti de mine, ca ma pui jos in rau si trec apa de-a busile cu voi si fac prin apa: coac, oacaca, coac! ca broscoiul ala de colo, care si-a scos botul verde din apa ca sa credem ca nu este el si sa ne sperie.
O sa va arat un pom in care cresc papusi, din care pricina pomul se cheama papusoi, adica tata de papusi. Papusile astea n-au mama, au numai tata, dar nici nu va inchipuiti ce mai tata au: cu douasprezece mustati si douasprezece tacalii de tap, toate roscovane: asa e neamul lor; de stat la soare mult s-a parlit. O sa va arat o padure care face papusi imbracate gata si incheiate la sapte camasi albe, peste care tata lor a tras si un halat verde-deschis. O sa vedeti papusile sculate in picioare pe pom si infasurate in stihare.
O sa vedeti papusile cu parul rosu cret. Le luam cu noi si le tundem si le schimbam hainele; pomul cu papusi e um pom destept: tot el face si margele galbene de chihlimbar, pe care le mananca iepurii noaptea la luna.
Asta e numai un petic din tot ce o sa va arat. Daca o vrea tatutu - si trebuie sa vrea, ca, daca nu, il batem cu ciorapii maicutii - o sa va arat o gramada de lucruri, peste apa, peste deal si dincolo de locul unde bombane albinele si maraie ursul.
Pomul cu papusi
Aceasta pagina a fost accesata de 12490 ori.
