O poveste de-a mamii
de Tudor Arghezi
Mi-aduc aminte ca eram mica si aveam acasa douazeci de oi si patru capre. Nu stiu ce neam de oi ar fi putut sa fie, ca toate fatau cate doi si chiar cate trei miei si aveam in tot anul cincizeci, cu iezii caprelor cu tot. Abia veniti pe lume, ei se intorceau in loc, pe niste picioare lungi, subtiri si sovaitoare si se si duceau sa suga, de parca i-ar fi invatat cineva. A treia zi, mieii incepeau sa se joace, ep cand iezii erau gata de joaca de cum se nasteau, ca si cum si pana atunci umblasera in doua picioare, si veneau de la hora iezilor, prinsi unii cu altii de labe, ca de maini.
Mieii si iezii erau ai mei si turma mea tinea pana la Pasti, cand se imputina cu cate unul. Imi spunea mama ca unul se duce la Iisus, ca altul o ia catre Maica Domnului, si ma pomeneam ca toti au intrat in Rai - si credeam ca trebuie sa fie adevarat, de vreme ce-mi zaream uneori turmele pe cer inghesuindu-se ca norii de lana cu zulufi. Unde se duceau si iezii, nu am aflat, si-mi inchipuiam ca diavolii astia mici nu s-ar fi simtit bine decat langa diavolul mare, cu care aveau asemanare. Miei stateau la mangaiat si le batea inima tare cand ii imbratisam si-i tineam lipiti de inima mea., Dar iezii tasneau din bratele mele cat colo, fara cel putin sa cada ca mieii in genunchi. Nu putea nimic sa-i faca sa se impiedice cumva si sa nu ramaie totdeauna in patru labe. Si-mi fugeau din brate, nu cum se fuge ca sa scapi: mai faceau in drum cate doua, trei schimonoseli, fara trebuinta la fuga si care le stateau bine.
-Iar o sa-i duci tu la pasune, ca sunt ai tai, Domnico, imi spunea mama si niciodata nu eram mai bucuroasa ca atunci cand intram in pajiste si in padure cu mieii si iezii mei, care ma cunosteau.
Dar trebuia sa-i cunosc si eu bine, si sa-i deosebesc de mieii si iezii straini, cu care, pitindu-se unii de altii printre ferige si sarind unii peste altii ca sa se sperie, se adunau turmele mici ale fetelor celorlalte. Ne asezam impreuna si povesteam, si turmele se amestecau. Ne intorceam pe seara-n sat cu o singura turma amestecata, dusa din urma de opt, noua fete, nici cum eram si noi.
Mama le-a pus mieilor si iezilor nostri cate un cercel rosu de arnici, care le atarna de cate o ureche si-i lovea si la nas.Mieii intorceau capul, ca un om cu chica si care vrea sa si-o dreaga scuturandu-se din ceafa. Insa iezii gaseau cu cale sa faca giumbusuri, daca ciucurele le gadila o nara. Sareau ca pisicile, incolacindu-se in aer, aruncau din picioarele dinapoisi o apucau repede la stanga si fara sa mai stea sa se gandeasca, numaidecat la dreapta, se uitau indarat daca i-am vazut si isi luau indata ochii de la mine, prefacandu-se ca s-ar fi uitat intr-alta parte.
Daca as fi fost mai cuminte, n-as fi lasta nici oile, nici caprele sa plece la Maica Domnului si la Dumnezeu si le-as fi tinut langa mine.
As fi avut azi cateva mii de oi, pe care le-as fi smuls si tuns si as fi strabatut lumea cu turmele mele, din varful muntilor pana la balta si mare. As fi mers calare, femeie in toata firea, pe magar, manat in hat batut cu argint, i-as fi pus magarului meu cercei cu clopotei de aur, care ar fi sunat cum canta greierii lin, incet, incet, insotita de ciobanitele si de cainii mei de stana. Si chimirul mi-ar fi fost lat si plin si in el ar fi stat doua pistoale. Caci una era Domnica in tinutul nostru de haiduci si am avut putere sa rastorn in tranta dreapta patru voinici dintr-o smucitura.
Dar a venit intr-o zi hotul asta care sta la masa cu noi, care sufla si asculta. Nu stiu ce-a facut, ce-a dres, ca m-a apucat cu ochii de inima, in loocul unde batea inima mieilor, si m-am dus, multumesc lui Dumnezeu, dupa el!
As fi avut oi si capre multe, dar nu v-as fi avut pe voi, manca-v-ar maica sa va manance.
O poveste de-a mamii
Aceasta pagina a fost accesata de 3994 ori.
