O casa pentru copii
de Tudor Arghezi
Cizmarul Preda, pe care il rugasem sa-mi gaseasca o casa cu chirie, mi se recomandase specialist. Multimea reparatiilor la pingele si tocuri il punea in legatura cu toti gospodarii satului unde ma gandeam sa ma stabilesc cu copiii, pentru a invata, lucrand gradinaria.
-Imi trebuie o casa incapatoare, o curte mare, o sura si cosare. Vreau sa stau aci vreo doi ani. Imi iau vite, pasari, unelte si car, si venim cu totii. Dar nu am timp de pierdut.
-Fii fara nici o grija, domnule. Nimeni nu stie mai bien ca mine rostul comunei.
-Si daca mi-o placea ceva, spusei cu voce confidentiala, nu ma uit la un castig frumos pentru dumneata.
Zicand "frumos" voiam sa creez in asteptarile cizmarului imagini sau analogii de purcei prezentabili, usor de corectat la urma urmei cu darul unui catel de rasa, care cizmarului nu-i facea trebuinta.
-Numai dumneata sa fii multumit, conditiona cizmarul.Case goale, cat poftesti.
Peste o saptamana, ma duc la cizmar.
-Ce facusi, Preda, ca n-ai dat toata saptamana pe la mine? Te-am asteptat pentru casa.
-Mai lasa cateva zile. Sambata ma intalnesc cu un om.
-Daca azi e luni, sambata ce vine cade tocmai peste sase zile. Ti-am spus ca sunt foarte grabit.
-Nu mi-ai spus.
-Mi-aduc aminte cuvintele mele:"nu am timp de pierdut".
-Totuna e?
-Atunci, de-aci incolo sa stii ca ma grabesc.
Au mai trecUt doua saptamani.
-Iar nu te-ai tinut, Preda, de cuvant. Ce fel de socoteala faci? Ai gasit ori n-ai gasit?
-Drept sa-ti spui ca nici n-am cautat ... Da ia mai spune o data: ce trebuia sa caut, ca nu-mi mai amintesc bine?
-O casa omule.
-De casa era vorba? Am gasit.
-Unde e? De ce n-ai venit sa-mi spui? E frumoasa?
-Foarte frumoasa. Are sopru pentru zece care cu fan, grajd mare, fantana in curte, gradina.
-Hai s-o vedem.
-Merg bucuros, insa dupa-amiaza. Am niste tocuri de pus pentru notar.
-Bine, dupa-amiaza. Cata chirie cere?
-N-am intrebat.
-Era cel dintai lucru de stiut.
-Am uitat sa-ti spun ca nu vrea sa inchirieze.
-Atunci de ce vrei sa ne ducem dupa-pranz?
-Asa, ca sa vezi casa.
La cinci saptamani de la prima intalnire, ma duc la cizmar.
-Tot nimic, Preda?
-Cum, tot nimic?
-Vorbisem de o casa. Mi-ai spus ca se gasesc cate vrei.
-Ai dreptate. Am gasit una pe ulita mare.
-Frumoasa? Incapatoare?
-Foarte buna.
-Pune ciocanul si calapodul jos si sa mergem sa vorbim.
Intr-o jumatate de ceas ne aflam dinaintea unei case de inchiriat.
-Am uitat sa-ti deslusesc, zise cizmarul, ca inchiriaza numai gradina. Dar e o casa foarte buna.
Dupa opt zile, vine Preda la mine. Renuntasem la casa in comuna si ma pregateam sa ma intorc la oras.
-Buna ziua.
-Multumesc dumitale. Ce vant?
-Nu cautai o casa? Ti-am gasit-o.
-Casa?
-O casa de inchiriat pentru dumneata.
-Bine zici, avusesem nevoie.
-Am venit sa mergem sa o vizitam. Ne asteapta proprietareasa.
Intram intr-o curte si ne latra doi caini.
-Am uitat sa-ti spun, zise cizmarul; o da fara gradina, fara sopru si fara grajd.
-Hai sa iesim, Preda, ma faci caraghios. Ti-am mai spus ca mie imi trebuie o gospodarie intreaga.
-Cand mi-ai spus?
-Cand ziceam ca vreau sa-mi cumpar vite, caruta si sa-mi aduc familia.
-Acum o luna...
-De cand vorbim de asta.
-Stii ceva? se hotaraste cizmarul. Ti-am gasit negresit. Ma duc sa caut pe schiopul de la ac. Acum doi ani, cand imi trebuia casa si mie, mi-a gasit patru.
-Schiopul de la ac? Ce vorbe-i asta?
-Acarul de la gara. Acum trei ani, i-a taiat piciorul un expres.
-Iar o sa ma porti cu vorba, Preda!
-Nu mai spune nimic.
-Bine. Ia seama ca o sa te cinstesc frumos.
Nu stiu de ce ma obseda frumosul in toate fagaduielile mele. Poate ca din prudenta practica evitam cuvantul "mare" ca sa nu-i dau cizmarului prilejul, in ziua platii, sa nadajduiasca un bacsis enorm. Fara sa fie voluminos, un bacsis frumos face parte diste sin bacsisurile mari, putand totusi sa fie mic. Bacsis frumos e ca tanar inteligent, un titlu catre in sine nu insemneaza nimic si al carui sens se iveste numai comparativ.
-Este sigur ca ti-a gasit-o.
Bucuros insa grav, cizmarul s-a despartit de mine, in fata casei lui.
Peste o alta saptamana, pe razatoarea de la usa se desclesta de noroi o pereche de bocanci. Era cizmarul.
-Intra!
-Sa-ti fie de bine. Mi se pare ca ai cinat.
-Si dumitale.
Cizmarul nu intrase inca in odaia mea. Privirea lui ramase sfioasa, examinand paretii.
-Sezi la o tigare.
Stilul lui s-a incaltat numaidecat cu pluralul.
-Ce faceti cu atatea carti? Le-ati citit pe toate?
-Dumneata iti mananci toate orataniile din curte si pisoii? ... Nici noi nu le citim pe toate. Numai cateva se mananca.
-Ziceati ca va aduceti familia la tara, mi-a amintit mirat cizmarul, contempland cu uimire numarul portretelor din odaie.
Era galeria bibliotecii, domni cu barba, cu ochelari, unii rasi, toti cu figuri de clienti din capitala. Un intelectual trebuie neaparat sa-si innobileze paretii cu chipuri de artisti si carturari, ca sa dovedeasca altora si siesi ca gustul lui alege si ca organul lui cu chica gandeste ca semenii ilustri de pe pareti.
-Ai crezut, Preda, ca sunt neamurile mele? Fii linistit.
Nici al noualea neam: asta e englez, cel de langa el e neamt, celalalt e frantuz.
Preda nu intelegea ceva, pe care nu putea sa-l exprime, si nedumerit, isi pipaia cu degetele marginea urechii.
-Am mai vazut din astea si la domnul prefect si la domnul deputat: numai figuri si parca totdeauna tot alea.
Preda credea ca fotografiile se dau o data cu diploma si deprins cu scenele vii, el nu se invoia cu mastile incremenite ale monotoniei capului. Se simtea suparat de multiplicitatea unicului.
-N-am ce face, Preda! cultura generala! Dar mi se pare ca in sfarsit mi-ai gasit casa pe care o cautam amandoi de doua luni de zile.
-Gasim cate poftiti, raspunde Preda. Nu sunt amatori cate case.
-Sa te vedem ... Cate mi-ai adus?
-Case? ma intreba Preda, fixand pe Bergson.
-Desigur! Altfel, de ce ai venit?
-Va gasesc, sa nu mai aveti nici o indoiala...
-Va sa zica, tot nu mi-ai gasit...
-Uitasem sa va spun ca schiopul de la ac a murit anul trecut.
O casa pentru copii
Aceasta pagina a fost accesata de 3937 ori.
