Ziua alba
de Tudor Arghezi
Zi alba, zi usoara, de zapada.
Fata de in se-asterne sarutata
Si, proaspata si noua, s-a intins
Cu fluturii din ceruri care-au nins.
In dreptul geamului de chihlimbar
E pusa masa
Cinei in altar, investmintati in aripi,
ca-ntr-o haina, ingerii mici adus-au har in taina.
Din inaltimi, o raza aurie
Ia parte-n bolti la sfinta liturghie,
Si lingura rotunda din potir
Lacrimi a scos si roua de safir.
Un gust ce fuse-n vin si in prescura
I s-a topit ca un suris, in gura.
Si-n sini feciori a scaparat scinteia.
- «Cumineca-se roaba ta, Femeia.»
Ziua alba
Aceasta pagina a fost accesata de 3500 ori.
