Vant strain
de Tudor Arghezi
Vantul nostru mic ma cruta.
Merge-ncet dupa caruta.
Mana boii grei la pas
Si dejuga la popas.
Sufla-n foc si in ceaun.
E copilul nostru bun.
Vantul cel adevarat
E strain si-nviersunat.
Ca o bucata de apa,
N-are loc in ce sa-ncapa,
Nici pe piscuri nici in groapa.
N-are de ajuns pamant.
Campul meu ii este stramt.
Pustnic si intaratat,
Plugul si l-a-ngenuncheat.
Rupe, scurma si sfarama,
Umple cerul de tarana.
Isi mana cu miile,
Negre, hergheliile.
Rascoleste marile,
Le varsa caldarile ...
Ia-n varteje turmele
Si le pierde urmele,
In spinare, sa rastoarne
Taurii izbiti, in coarne.
Pune zarile pe fuga,
Prinde muntii si-i injuga,
Cu padurile galbui
Alergand in hora lui.
Vantului, noi, venetic
Nu-i putem canta nimic.
Vant strain
Aceasta pagina a fost accesata de 3624 ori.
