Vaca lui Dumnezeu
de Tudor Arghezi
De prin virful pomilor
A venit o boaba-n zbor
De cafea,
Naclaita in perdea.
Dumnezeu cind i-a facut
Finta din scuipat si lut.
Cu o pensula de zdreanta
A vopsit-o cu faianta
Si i-a pus ca din greseala
Doua coji cu captuseala
In spinare,
Ca sa zboare,
Si aproape in zadar
Patru puncte, ca de zar.
Se gindea atunci ca nu-i
Greu sa fie vaca lui.
Ca un nod de broderie
Neagra si caramizie
Care misca si se zbate,
S-a-necat pe jumatate
in nemarginire-albastra
Din fereastra.
Si findca rasar in ata
Stelele de dimineata.
Crede ca din zare-adinca
Luna vine si-o maninca.
Si se-aseaza linistita
Ca sa fie inghitita.
Vaca lui Dumnezeu
Aceasta pagina a fost accesata de 3158 ori.
