Trufasul
de Tudor Arghezi
Babel-au ba,-mparatii lucrara-n lumea-ntreaga,
Ca neam cu neam, alaturi, sa nu mai se-nteleaga.
Puterea de-mpacare le-a fost intodeauna
Fatarnicia, cursa, urzeala si minciuna.
Ca sa-si pastreze sceptrul, momiia lor de paie
A-mpins, cinstit, poporul in singe si-n razboaie.
Stapinul cel mai lacom, fiind si cel mai tare,
Isi intindea cruzimea in larg, cotropitoare,
Cu cirdul lui de ciocoli si corbi nemaisatui,
Peste popoare, roabe ca si poporul lui.
Zizania, otrava, mocnita inafara,
Le-a cuibarit si-n tara,
Si cind , clocit o vreme, cocea-ndestul veninul,
Hain, mintit, poporul isi cotropea vecinul.
Trait intr-o trufie de neam si-n atitare,
Se intetise ura zacuta,-ntre popoare,
Si ura mostenita, nitel cite nitel,
Zbucnea in navalire si macel.
Trufasul
Aceasta pagina a fost accesata de 2409 ori.
