Triumful
de Tudor Arghezi
isi implini vointa cumplitul crunt efort.
Neturburat de bine si rau, privesti destinul
Si nu te mustra gindul ca tu esti asasinul
Viteazului din munte. intins, invins si mort.
Osinda findu-ti data de-a creste indoit.
Facusi din tine doua puteri adinci de ura,
Si luasi in lupta partea rnindrita, cu caldura,
A celuia ce astazi insemni c-a biruit.
Navala,-ntii, fu-nceata, tirzie, intr-adins.
Dar zi cu zi mai crude si mai necrutatoare,
Ostirile cu coifuri, pe cai, cotropitoare,
Pamintul de pedeapsa l-au rupt si l-au cuprins.
Strivisi in sapte zile ce-i zamislit in sapte.
Nu mai adie vintul in parcuri, parfumat.
De titele femeii, ramase fara lapte,
Prunci orbi si muti, schelete si sluti ai spinzurat.
Albinele, din bozii, aduc la stupi otrava,
Izvoarele-nacrite-s si strugurii scamosi.
Ca sa-ti ajunga ploaia, pune-n vazduh zabava.
Si norii-n chiagul serii curg vineti si balosi.
Nici-o vioara nu mai pricepe sa mai sune,
Chiar stelele, sfintite si pure la-nceput.
Au putrezit in bolta visarilor strabune.
Si zarile, mincate de mucegaiuri, put.
A nazuit un clopot sa sune liturghia,
Si bronzul lui, ca scrumul, din turn s-a risipit.
intr-un avint vremelnic voi si ciocirlia
Cu aripile zmulse sa urce-n rasarit.
Poate-n genunchi mai cauti tirzia indreptare
Si ceri smerit hodina la cerul tau pustiu.
E de prisos.
Genunchiul de stei lipit ti-l tiu,
Si biciul greu de plumburi si noduri, pe spinare.
E de prisos.
Izbinda, de veci s-a cistigat.
Curata voie buna si sfinta bucurie
Din lantul de robie nu pot sa mai invie
Si sa atinga cerul batut si-njunghiat.
Vointa nu se teme de-acum de-o inviere -
Si ca sa nu mai cerce sa fie fericit,
A luat in cleste insul intreg si l-a stirpit,
Cu dreptul ce i-l dete salbatica putere.
Triumful
Aceasta pagina a fost accesata de 2433 ori.
