Tinca
de Tudor Arghezi
Cosul ei cu soare,
Proptit in sold, pe cingatoare,
Ducea znopi de ochi galbeni, cu gene de lapte,
Si garoafe de noapte.
In sinul ei ca mura
Isi pironeau cautatura
Domnii zvelti din jurul mesii.
-"Cine mai ia florile miresii?"
Fa, Tinco, fa! papucii de matase,
Margele, cerceii nu ti i-a dat Nastase-
Si-n fiecare desti cite-un inel
Nu ti l-a strins cu miinile lui, el.
Cine ti-a framantat carnea de abanos
Si ti-a baut oftatul mincinos?
Cui i-ai dat, fa, sa ti-o cunoasca
Faptura ta imparateasca?
Cine ti-a dezlegat parul cu miros de tutun?
Cine ti-a scos camasa, ciorapul?
Cine ti-a ingropat capul
Nebun,
In bratele lui noduroase, paroase,
Si te-a-nfrigurat fierbinte pina-n oase?
Tu n-ai voit sa spui
Nimanui
Unde innoptai
Curva dulce, cu margaritarel de mai!
Vezi, Nastase, osinditul
Nu te-a patruns decit o data;
Si atuncea toata,
Cu tot cutitul.
Tinca
Aceasta pagina a fost accesata de 54748 ori.
