Ti-e sufletul ...
de Tudor Arghezi
De suflet iti atirna cerceii ca de bolta,
tii in verigi si luna si soarele si norii.
Tresari din tot azurul cind l-au atins cocorii,
si stelele din spice adie ca o holda.
ti-e sufletul ca marea, in crunta ei putere.
Se zbat corabii negre, furtuni si morti craiesti,
in miturile groase dorm umbre si mistere,
Ca-n fundurile lumii ascunse prin povesti.
ti-e sufletul ca brazda, ca griul, si renaste,
Plugarul si sudoarea de singe, boul, plugul,
Nadejdea araturii bogate catre Paste,
si ploaia-nviorata si noua si belsugul.
ti-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireasma de lumina si leacul fericit.
Otravuril-ascunse in ierburi ti-l ucid.
Dar sufletul ti-e inca si mai presus de toate,
Cite n-ajunge gindul si cerul nu le stie.
si sufletul boleste-n tristetea ca nu poate
Ce nu poate sa fie si nu va fi sa fie.
Ti-e sufletul ...
Aceasta pagina a fost accesata de 2567 ori.
