Tara piticilor
de Tudor Arghezi
intr-o zi, pe inserat.
Ce sa vezi?
Ne-am apucat.
Doi parinti si doi copii,
Din
Cartea cu jucarii.
Sa mintim, sa povestim
Ce-am stiut si ce nu stim,
Pentru alti copii, mai mici.
Nici chiar mici detot, dar nici
Mari, ca de insuratoare.
Si facuram si-o prinsoare,
Cine poate seri mai iute
Stihuri vreo citeva sute,
Si ne-am asternut pe scris,
Ochii ni s-au cam inchis,
Mina ne-a cam amortit
Si-a iesit ce a iesit.
Am citit in adunare
Ce scrisese fiecare.
Si din toate, vrea nu vrea,
S-a ales povestea mea.
Ramasagul fu: «Se poate
Seri si pe nerasuflate?»
Vorba e c-am cistigat
Si,-n sfirsit, am rasuflat.
Partea mea, intr-adevar.
Am avut un sfert de mar,
impartind un mar cretesc;
Nu cumva ca sa jignesc
Pe tovarasii de coate,
Mincind sferturile toate.
Domnule, care citesti
Multe altele povesti.
Mai frumoase si mai scrise,
N-o sa-ti placa, pare-mi-se.
Te-ai deprins cu stih bogat,
Cu care te-am invatat.
Nu ma osindi, vai mie!
C-am cazut in saracie.
E nevoie sa-ti explic:
Esti prea mare.
Fa-te mic.
Uita regula o data
Si, cu cartea dezvatata.
Mergi nitel de-a busile.
Poti inchide usile,
De ti-e teama si rusine
Sa te faci de ris ca mine.
Iesi din dogma si, tiptil,
Fa-te la citit copil.
Asta,
Domnule
Confrate,
Da alean si sanatate.
Eu, cum vezi, incet, incet,
M-am facut analfabet.
Tara piticilor
Aceasta pagina a fost accesata de 10509 ori.
