Sufleteasca
de Tudor Arghezi
Dau sufletului tau ocol
Prin spini uscati si l-am gasit tot gol,
Si pe la rasarit si din apus -
Si caut in desert si turlele, in sus.
Ceasornicul clopotnitii-i oprit
Ca ceasurile toate i-au murit.
Pare ca limbile — pacatele !
-Arata vremea de-a-ndaratele.
O sala-n suflet, si ea goala
Cu banci tot goale.
Pare-a fi fost o scoala.
O tabla neagra.
Parca era-ntr-un colt si-un vers
De tibisir, aproape sters.
Parca si numere si parca o formula
Cu semnul infinitului si-o nula.
As descifra caznindu-mi ochii, poate,
Silabe de sentinta, pe sfert, pe jumatate.
Un grai de semne mut,
Care-ar fi fost si s-a pierdut.
Fusese un sfirsit ?
Un inceput ?
De-si fi gasit macar
Vre-o urma - cine stie ? - de altar
Cu sfesnicile sparte, cu stranile lui rupte.
Ca-n urma cu navala unei lupte.
Nimic, si-atit, o pulbere domoala
Se lasa lin intr-o-ncapere goala.
Sufleteasca
Aceasta pagina a fost accesata de 2249 ori.
