Streina
de Tudor Arghezi
Streina?
Si streina!
Venise de departe,
Din insula pribeaga dintre vecii si moarte,
Pe care-o duce vintul si fulgerul o-ncearca,
Alene somnoroasa in trestii, ca o barca.
Streina ?
Da ? imi pare atita de aproape,
De s-ar parea ca-n matca acelorasi vechi ape,
Urzita-n marea vasta si-n val, ca pe gherghef.
Si luntrea mea plutise pe dunga de sidef.
O insula fugara, desprinsa dintre zodii.
Scaldata de miresme si rumena de rodii.
Lauta simtitoare la vint, ca subt arcus.
Ce vultur isi va face in cuibul ei culcus?
O insula si-o luntre plutisera-mpreuna.
Talazele framinta, bat neguri de furtuna
Si-alearga sa le soarba prapastia, intregi.
Nu ai putea tu vraja ispitei s-o dezlegi?
Streina
Aceasta pagina a fost accesata de 2580 ori.
