Sta singuratec
de Tudor Arghezi
Sta singuratec ciinele.
De paza
Nu stie cui, pe la amiaza:
Fintinii rupte, spinului uscat.
Drumului, cerului, omului ?
A tremurat.
Gerul ii ustura urechile, laba,
Nevinovat, neindurat si degeaba.
Carnea, vlaga, zgirciul, pe de-a-ncetul
I le-a mincat si mistuit scheletul.
Barba aspra i-a crescut, zbirlita.
Vocea scrisneste ispravita.
Si-a purtat, ocarite, oasele
Pe
Ia toate usile si casele.
II chem si nu intelege:
Nu mai poate sa se dezlege.
Dar ochii lui, intr-un maidan.
Parinte,
Dau marturia lucrurilor sfinte.
Sta singuratec
Aceasta pagina a fost accesata de 2243 ori.
