Singele
de Tudor Arghezi
Nici piatra nici pamintul n-au singe. Numai tie
Ti-a dat ursita noastra aceasta avutie.
In vesnicia toata
A fost facut cu vraje si sfint numai o data,
Ca sacra lui comoara
Nu se mai face-n lume, pe veci, a doua oara.
Cind l-ai primit in taina, porunca ti s-a dat
Sa ti-l pastrezi de-a pururi intreg, nevatamat.
Si-n tot aceeas taina, purtat mereu in tine,
Sa-l lasi drept mostenire si celui care vine.
Si ti-a mai dat ursita si lacrima, de-atunci,
Sa ti-o pastrezi de-asijderi si-n gol sa n-o arunci.
Ti-ai dat tu oare, seama, tu, omule, de-aproape,
Ca lacrima-i tot singe in roua strinsa-n pleoape ?
Ce ai facut cu ele, neomule, corcit
Dintr-un strigoi zanatec, pribeag si chinuit ?
Tu singele sfintirii alese l-ai varsat :
Dureri peste durere, pacat peste pacat,
Si juramintul vietii uitate l-ai calcat.
Te-ai furisat prin noapte, si spada ta murdara
Neintrerupt pindeste in somn si ne omoara,
Sa prade si sa fure...
Blestem asupra voastra, si spada si sacure !
Singele
Aceasta pagina a fost accesata de 2379 ori.
