Prigoana
de Tudor Arghezi
Pornira si norii.
Convoaie duc toamna-n mormint.
Gramezi de lintolii se sfisie-n vint.
In lupta cu corbii, virtej cu cocorii,
Sosesc in cohorte, se duc in cirezi.
Ca bivolii negri, intinsi dupa coarne.
Navala de suier, de suflet si carne
-Si doliul infasa
Tarii si livezi.
Din negura fulgerul sare.
L-astupa un munte ce trece
Si-apoi se despica in zece.
Pe culmi zboara spume si valuri de sare,
Cu monstrii de mina alearga zmintite
Femeile slute, cu muget de vite,
Subt biciul din haos ce serpuie-n zare,
Minat de gigantul
Satan gol, calare.
Mari teste se-azvirla din umar.
De streasini atirna martiri fara numar.
Statui se rastoarna in holde de fum.
Se cleatina cerul in drum
Si frigul strapunge golanii
Si bintuie ploaia castanii
Si sufletul geme muscat de trecut.
Ca fiara de-o fiara cu pas cunoscut.
Si totul se-ncheaga si-n gol se pravale
Cu scrisnet, cu spaima, cu jale.
in ripi stau la pinda satirii, ciclopii,
Frecindu-si spinarea de marginea gropii.
Puternicii beznei si raii padurii
S-au strins pentru prada, ca furii.
Prigoana
Aceasta pagina a fost accesata de 2584 ori.
