Prietenul sufletesc
de Tudor Arghezi
Daca-l intrebi de sanatate,
El sta cu buzele umflate.
Daca-l opresti cumva la masa,
Zice ca supa e prea grasa
si, inca de la inceput,
Bucatele nu i-au placut.
ii dai tigare si-l surprinzi
C-asteapta sa i-o si aprinzi.
Te-ntreaba cit cistigi din meserie
si cit platesti semestrul de chirie.
Se pare ca ar fi avut
si gindul la un imprumut.
La urma urmei, daca n-ai pesin,
S-ar multumi cu mai putin.
Zici “dumneata”, el zice „tu”,
Zici „ba”,
El zice „da”.
Nevasta-ta ii pare priceputa,
Dar, dupa fata, cam trecuta.
Nu stie ce-ai ca ai albit
si te gaseste mai slabit.
Cum te-ntelegi cu socrii si cu fata?
De unde-ai cumparat cravata?
De mult nu se mai poarta cu dungi si picatele:
-“De-i trece pe la mine, ti-arat pe ale mele.”
-„Mai scrii la vre o carte?”
-„Ce te-ai mutat asa departe?”
De-ai sta-n oras, ai fi-nteles
Ca ar veni la masa ta mai des.
Ce te gindesti sa faci la vara,
Va el si-o va petrece tot la tara.
Te uiti la ceas, ca s-a facut tirziu.
Ce sa-i mai dai sa scapi? Vre un rachiu?
Dar vizita se prea lungeste.
Sa-i spui ceva rastit, mai româneste?
S-a-ntunecat, se face unsprezece,
si prietenul tau tot nu vrea sa plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate c-ar dormi la tine.
Te scoli, te strimbi, el sta, putin ii pasa.
N-are macar cei sapte ani de-acasa.
Prietenul sufletesc
Aceasta pagina a fost accesata de 2555 ori.
