Potcovarii
de Tudor Arghezi
Cu narile-n parete, un sir de armasari.
Cu jarul sub ciocane, un palc de potcovari
Par de la brau la scule de zece ori mai mari.
Pe nicovala fierul ia chipul cuvenit
Si faurul cel negru si rosu-i multumit
Potcoava pe copita ca drept s-a potrivit.
De-acum si armasarii-n povara, cate doi,
Vor cauta cu sete vapaia din noroi,
S-o scapere pe cremeni cu colti patrati si noi.
Un faur din bataie ciocanul si-l opreste.
Caci un carbune bratul i-l musca si-l ciupeste.
Il ia, ca pe un purec, din loc, cu doua deste.
Potcovarii
Aceasta pagina a fost accesata de 2125 ori.
