Pe o harpa medievala
de Tudor Arghezi
Vino-mi iaras, langa suflet, si sa plangeti amandoi.
Voi pleca, si catre seara vei ramane intristata,
Catand pasul amintirii printre frunze si-n trifoi.
Tu, de sufletul meu spanzuri ca o iedera-uscata
Dezlipita de fereastra turnului cu-ogive multe.
Cine-si pune-n vant urechea, soaptele sa i le-asculte?
Asteptarea simti ca tine cat un ses pustiu de viata.
Ai ghicit ca-mbratisarea e zalogul cel din urma.
Te zaresc intr-o poveste cu cerdac si cer in fata,
Masurand in fiece seara ziua ce se curma,
Si tresari la-nvaluirea linistilor dintre plopi,
incercand din amintire umbra ei sa ti-o dezgropi.
Ceri vazduhurilor pacla tainelor sa si-o despice
Si sa-ntoarca drumul negru, asternut ca un plocat,
Insa ochii-n pleoape, umezi, vor veghea, ca doua spice,
Pana ultima nadejde le va fi si secerat.
Pe o harpa medievala
Aceasta pagina a fost accesata de 2205 ori.
