O furnica
de Tudor Arghezi
O furnica mica, mica,
Dar infipta, va sa zica.
Ieri, la prinz, mi s-a urcat
De pe visinul uscat.
Pe picioare, pentru caci
Mi le-a luat drept niste craci.
Maruntica de faptura
Duse. harnica, la gura
O farima de ceva,
Care-acasa trebuia
Asezat in magazie
Pentru iarna ce-o sa vie.
«Un' te duci asa degraba ?
Gindul meu mihnit o-ntreaba.
inca nu tc-ai lamurit
Ca gresesti si-ai ratacit ?
Cu merindea imbucata
Tc-ai suit pina-n cravata
Si mai ai pina-n chelie
Doua dealuri si-o barbie.
Nu vrei, tata, sa-ti arat
Cum iei drumul indarat 7
Sa-d mai pui o intrebare:
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe ?
intr-o pagina de carte ?
S-ajungi virgula tirzie
Intr-un op de poezie ?»
Ma gindesc ce-i de facut
S-o feresc de nestiut,
ingrijat de ce-o sa zica
Maica stareta furnica
De-o lipsi din furnicar,
Si-o asteapta in zadar.
O furnica
Aceasta pagina a fost accesata de 5608 ori.
