Natura moarta
de Tudor Arghezi
Zaresc in mine sesuri si temelii de munti
Cu ceruri printre piscuri si rauri pe sub punti,
Ca pe pamant, intocmai ca pe un pamant, din care
Iesii ca o mahnire, traind ca o-ntrbare.
Se infiripa umbre, schitate si se-ntind,
Ca-n urma unui soare nascandu-le murind.
Paduri calcate-n unde, pe apele domoale,
Si turlele prin ceata, ca de castele goale.
Cate un drum coteste, oprit la un copac.
Vor fi trecute toate, c-atat adorm si tac?
Le-asemui parca unui vesmant care mai poarta
Si astazi urma veche-a miscarii-n cute moarta.
Da cand, intarziata, copila, pe razoare,
Se-ndreapta catre pesteri, a unei caprioare,
Sa inteleg de unde se-ntoarce-mi vine greu ...
Din campul sterp si rece sau din sufletul meu?
Natura moarta
Aceasta pagina a fost accesata de 3076 ori.
