Marele cioclu
de Tudor Arghezi
De-o viata ma tot ingropi.
Dus de fauni, ca de popi.
Tragind zodia la sorti,
Mi-au iesit mai multe morti
Si-apucasesi sa ma-nveti,
Tot cu vieti si cu nevieti.
Si cu alte tinereti.
Ajunsesem sa ma port
Cind mai viu si cind mai mort,
Indurind citeva sute
De morminte nestiute.
Ma si-ngropi, dar ma si-nvii,
Fire-ai proslavit sa fii!
Esti un cioclu sibilin.
Poreclit in carti
Destin.
La oricare moarte-a mea
Ori aprinzi, ori stingi o stea.
Una vie, alta moarta.
Ca o candela cu toarta.
Pe cea moarta o trezesti
Cu soapte vrajitoresti.
Celei vii ii stingi obrocul
De-a noroc si nenorocul,
Ca-n descintece si-n rune.
Cu o apa si-un carbune.
Ma gindeam, de cite ori
incepeai sa ma omori,
Ce-am facut si ce-ai cu mine.
Ce fac rau si ce fac bine ?
Vechi ostas al vietii dirji,
Ori in lupta, ori in cirji.
Ori viteaz, ori si infrint,
Ziua-n cer, noaptea-n pamint,
M-am supus, si ma framint.
Dar, spre groapa, ce alaiuri
De cimpoaie, scripci si naiuri !
Cite buciume si strune
Dau a jale sa rasune !
Flautele bocitoare
Gem jelind ia-nmormintare.
Cind ma scoli, la trebuinta.
Striga-n vint a biruinta
La raspintii, e sobor:
Umbre lungi in umbra lor.
Din popas intr-alt popas.
Luminari de parastas.
Sau ma crezi, sau nu ma crezi,
Isonu-i purtat de iezi.
Insus
Pan porneste corul,
Drept in solduri, cu piciorul.
Vine din mitologie
Si o musca argintie,
De prin vremuri vechi, stravechi
Si, ciupindu-i de urechi,
incep sa se scuture
Iezii, cade fluture,
Iar albinele, cind pot,
Le ling mierea de pe bot,
Findca iezii le-au tot supt
Caprele, pe dedesubt.
Un flacau, vazind ca-i joc,
Si catind sa-si faca loc,
in multime sa patrunza,
Cinta din buze si frunza.
Sa le rup, batu-m-ar vina.
Nu pot, minca-le-ar rugina.
Dupa cit pot sa-nteleg,
Nu sint om ca lumea-ntreg.
Cind pamintul doarme dus.
Ochii-mi umbla tot pe sus,
Dupa stele logostele,
Sa mai fur una din ele.
Sint pe drept si-adevarate
Hot de taine fermecate,
Si-orice-ai vrea sa-mi faci tu, mie,
Nu ma las de-asa hotie.
{Poeme noi)
C61o-n drum, niste ghebosi
Bat in palme bucurosi.
Dar ghebosii iar se-nseala
Si nu ies la socoteala.
Bocetele sint cintate,
Jumatate fluierate,
Si convoiul, ca sa-mi placa,
in loc sa ma plinga, joaca
Hora mare si marunta.
Ca la chef si ca la nunta.
Ai vrea, cred, sa te razbuni
Ca si eu incerc minuni.
Cum te-ntorci nitel din spate,
iti vad cheile-nsirate
Si-ti fur, cind se-ascunde luna,
Din curea tot cite una.
Si cu ele pipai toate
Lacatele incuiate
Marele cioclu
Aceasta pagina a fost accesata de 2154 ori.
