Manuscrisul
de Tudor Arghezi
Ar fi vrut sa nu mai spuna.
Ca plingind mereu la luna,
Umbla-n gol si in furtuna.
Noaptea fara de hodina,
Ziua fara nici lumina.
Sufletul meu, parasit.
De ce-a fost si-a fost iubit.
Frinta-n cirje subsuoara.
Cautase primavara.
Lacrimile mele-amare
Mi le-adun pe fiecare
In condei si calimara
Drept aghiazma funerara.
Si-acest plinset mut, inchis.
Mi se cheama manuscris.
Manuscrisul
Aceasta pagina a fost accesata de 2330 ori.
