Mana lui
de Tudor Arghezi
Ia uita-te acuma la mana lui, facuta
Pe flaut, pe cimpoi si alauta.
E-o floare. Vara-ti fata in ea si ai sa bei
Mireasma, amintire si vis din palma ei.
Ea stie sa mangaie, sa vindece, s-alinte,
O strangere, o data, o tine-o viata minte.
E muta cand vorbeste tacut, ca o pecete
C-un crin sapat in mijloc si litere secrete.
Fagaduieste-o data, trecand pe langa tine;
Fagaduinta-i sfanta si-atunci cand nu si-o tine.
De cate ori o viata intreaga nu se-ngana,
Mahnita printre lacrimi cu-o strangere de mana?
Si cate visuri, cate si vieti nu au pierit,
In suflet cu inelul parut fagaduit?
Pe dinafara, viata are puteri sa-ndemne,
Pe dedesubt urzita intre tacerii si semne.
Cotoarele legate cu aur vor sa spuie
Ce tin cuprins in scoarte si-un gand cum se descuie,
Dar fiecare titlu-i crestat pe-o carte-nchisa
Cu lacate, cu cheia stirbita, cand e scrisa.
Mana lui
Aceasta pagina a fost accesata de 2850 ori.
