Inviere
de Tudor Arghezi
De cind mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine.
Nu stiam ca ma voi vindeca de mine cu tine.
Vorbele, gindurile, impletirile crezusem ca-mi ajung.
Nu stiam.
Mi-au zvicnit umerii, mi-au crescut bratele:
fusesem ciung.
Mi-am simtit coapsele, gleznele, spinarea tari ca un luptator.
M-am vindecat si m-am nascut, sarutindu-ti talpa unui picior
Fusesem slabanog, fusesem orb, ratacit
Intre uragane, miazanoapte si rasarit.
Mina iti atirna-n nisip si pietris.
Linsa de valul curmezis
Care vine-mblinzit sa-ti pupe unghiile, inelele si-o bratara
Si iti aduce daruri dintr-alta tara.
Zale rupte, firimituri de coifuri si de scuturi,
O poala de odajdii argintii si fluturi.
Pentru leacurile din macesii sinului tau
Am infruntat minia lui
Dumnezeu.
Vezi ?
Corabia din zare pluteste lin. plecata pe sfert,
Plumbuita ca intr-un namol de cositor fiert.
Merge marea, merge cerul impovarat de stele.
Numai corabia si noi ne-am oprit intre ele.
Inviere
Aceasta pagina a fost accesata de 3179 ori.
