Intoarcere la brazda
de Tudor Arghezi
Pamint al tarii mele si al meu,
Nu m-ai uitat ?
E pasul meu.
Sint eu,
Cea mai nevrednica odrasla de plugar.
Primeste-ma, prea-bunule, in brate, la hotar.
Am hoinarit pina la
Marea mare.
Peste mai multe rinduri de hotare.
Cu fluierul, cu ciinele-asmutitul,
in briu si cu tovarasul cutitul.
C-am invatat din vreme, de la tata,
Sa-l sufar fara teaca si de lupta gata.
Am tras si eu in tine o brazda, nu degeaba.
Ma asuprea nevoia, ma-nghesuise graba.
Am pus altoaie-n spin si maracine.
Primeste-ma,
Pamintule, cu bine.
Fusei un pom hoinar in lumea toata,
Cu poamele mai rumene cite o data,
Simtindu-le din ramuri cum se coc
Si-ntinerit, dar trist de-atit noroc.
Mai ridicat cu poamele-n lumina.
Copacul ma durea din radacina,
Caci scinteiat de stelele streine,
Pamintule de-acasa, ea ramasese-n tine.
Intoarcere la brazda
Aceasta pagina a fost accesata de 2449 ori.
