Intelepciune
de Tudor Arghezi
Nu-ntirzia pe lucruri, frate,
Si lasa-le necercetate.
Ca de le-ntorci urzelile frumoase,
La pipait matasea se descoase.
Un fir intreg, razlet, in tesatura,
Leaga ruptura de ruptura
Si, de te uiti prin stofa, s-a zarit
Hlamida, ca de cilt lipit. -
Atitea oale zmaltuite
Nu tin nici vint, pe cit sint de dogite.
Si stau in sus doar intr-o doara,
Cu sprijinul cojelii dinafara.
O funie de clopot vrea sa traga,
Si bronzul suna-n patru zari a doaga.
Tocmai cind cuiul trebuia sa-l bata,
Iata-l, ciocanul a sarit din coada.
Nu prinde dalta, clestele n-apuca
Si nu se-mbina stalpul de uluca.
Compasul scrie cercul strimb,
Cintarul e scalimb.
Si cotul s-a scurtat detot,
Sa faca zece coti un cot.
Si greutatile din tirizie
Se cumpanesc cu foaia de hirtie.
Un icusar e-asijderi cu lascaia.
Tacu o mierla, cinta cucuvaia.
Scaperi amnarul, nu mai da scinteie.
Nu s-a lovit cu broasca nici-o cheie.
Ce sta-ncuiat acuma sta cascat.
Cheile noastre s-au incovrigat
Si, strepezite-n dinte, nu se-mbuca.
Cine sopteste are dor de duca,
Si cine pleaca vrea sa stea:
Lipseste fitecui cite ceva.
Chemai un inger si veni un drac,
Diavol, si el, de vata si bumbac.
In ciutura cu lanturile noi.
De-o viata scoti tarina sau noroi.
Fintinile adinci sint prihanite
Si trebuiesc sleite:
Nu cauta viteazul sa scoboare
Drept in mocirla, pina la izvoare.
Cetatea forfoteste de papusi.
Stubeiele sint pline cu capusi,
Iar mierea li-e de singe in fagurii umflati
De-o seama cu bojocii retezati.
Ti-as povesti o mie, pe-ndelete,
De lucruri, dar, baiete,
N-ai fi mai bun si nici mai intelept.
incruciseaza bratele pe piept
Si uita-te in sus,
La steaua din apus.
Si, daca te-ncumeti.
Ia-o din cer si-mparte-o la drumeti.
Intelepciune
Aceasta pagina a fost accesata de 2409 ori.
