Inscriptia cartii
de Tudor Arghezi
Neavind de lucru-n cimp.
Nici in lunca, nici in dimb,
Ca murisera si pomii
De arsitele
Sodomii,
Cu care ne-a osindit
Leatul anului cumplit.
Matraguna si lesia
Napadindu-ne mosia,
M-apucai, moliu, sa-nvat
in tarina-a seri cu bat.
Macar tarina sa deie
Vorbe-n brazda si condeie.
Om in virsta si tirziu,
Tot am invatat sa scriu.
Prins ca de-o copilarie,
Mina se porni sa scrie.
Mizgalii cu tibisir
Lemnele din cimitir.
Facui semne, cercuri, cruci.
Pe bordeie, pe uluci.
Se gasesc pe cite toate
Slovele mele culcate.
M-ajunsese si-o turbare
Sa pui semne de-ntrebare,
Cite trei, pe toate cele,
Cind pe pietre, cind pe stele.
Zgiriam cite ceva
Pe urcioare, pe ulcea,
Pe o casa, pe o poarta.
Pe copaci, pe frunza moarta.
Au scapat de pana mea
Meiul doar si mazarea.
Slovele cele mai bune
Le-am scris negre, cu carbune,
Pe deasupra cu vopsele.
Le-am pus ceara cu margele.
Si dintr-unele tipare
Mi-a-ncoltit si cite-o floare.
Nici acum nu stiu s-aleg:
Mestesug a fost, ori zbeg?
Inscriptia cartii
Aceasta pagina a fost accesata de 2980 ori.
