Implinire
de Tudor Arghezi
Dezvaluisi deodata ce nu stiai de jos
Si ai vazut pamantul intins ca e frumos,
Din asfintitul palid, boltit spre rasarit,
Intaia oara cerul de-a lungul l-ai zarit.
Lua fata adancimea si, noua, toata firea
Iti arata deasupra si-n jur nemarginirea.
Dar inaltat in slava, subt cingatoarea fruntii
Ti se facura netezi si mici, pititi, si muntii,
Caci vazul are harul si voia de la soare
Ca tot ce intalneste sa scada si scoboare.
Ridica-ti numai ochii putin, ca un lastun,
Ca piscurile insesi descresc si se supun.
Ai biruit tarana si-ai rupt impletitura.
Nu-ti mai catai merindea taras, pe branci, cu gura.
Ca viezurii si serpii, orbeste si flamand,
Cand te-aratai o clipa si te-ascundeai curand.
Fusesesi blestemat
Sa zaci in neputinta, de-a pururea culcat.
Dar chinuit de ravna de-a fi, muncit de jind,
Miracolul trezirii l-ai savarsit voind.
Te-ai departat pamantul de buze la picioare,
Slujit de-aci nainte de mainile usoare.
Implinire
Aceasta pagina a fost accesata de 2861 ori.
