Iata sufletule ...
de Tudor Arghezi
Iata, sufletule, stihuri fara chip,
Fara sunet si fara de raspuns,
De pulbere si de nisip.
Primeste-le, murmura-le.
Cuviincios ne-apropii iar de tine
Fiindca ma tem si fiindca te-am vazut
Salbatec si nelinistit.
Dau adapost subt un acoperis cu mine
Lui Dumnezeu si marilor minuni,
Cum as putea sa nu ma-nfricosez?
Le-am rupt sa curga fara sir,
Matanii dezlanate,
Horbote, petice, borangicuri, frunze.
As incerca sa stam din nou la soapta
Dupa ce dansurile s-au oprit
Si a tacut orchestra.
Vreau sa vorbim in graiuri desfacute
Si deslegand cuvantul de cuvinte
S-alegem intelesurile pe sarite.
Alt'data, am grait in stihuri incaltate,
Croite masurat si-mpodobite.
Am ostenit sa-mi fie stransa limba in coturni
Si vreau s-o las sa umble de acum desculta.
Iata sufletule ...
Aceasta pagina a fost accesata de 2466 ori.
