Iarba treaza
de Tudor Arghezi
Cu urechea la pamant
Lunecand l-ascult prin foi
Lungi, de carji de popusoi.
Graiul apelor din vant.
I-aud undele-asternute
Giulgii moi, ca de hartie,
soapta cum ii intarzie
Sufletul sa i se mute.
Sculele mele cantate
Le-as zvarli vartej in foc.
Vrea un singur pai, in loc
De unelte-ncrucisate.
Dintr-o struna de o sfoara
Voi sa ma caznesc sa scot
Geamatul si-aleanul tot,
Pacla grea si ceata rara.
Treceti toate pe o coarda,
Iarba treaza, floare moarta.
Iarba treaza
Aceasta pagina a fost accesata de 2345 ori.
