Gravura
de Tudor Arghezi
Astazi, soarele, prin ceata,
S-a nascut din haos, mort.
Pe-nserata dimineata,
Cenusie ca un cort.
Pe cind sufletul coboara,
Melancolic, pe-amintiri,
Ca o pulbere usoara
De scintei si licariri,
Peste cartile din care
Se desteapta musc trezit
De pe foi ce-au putrezit
Prin unghere de sertare,
Orologiul, ploaia-n urma
Si cu inima-ntr-un ritm,
Bat secundele ce-n turma
Nencetat au toi murit.
Si ce liniste se-asterne!
Si cum sufletul se-aude,
Scuturind aripe ude
Peste brumele eterne!
Dintr-a mea singuratate
Las in voie timpul viu,
Care stie ce nu stiu.
Si prin veacuri destramate
Fac cu pana semn si scriu.
Gravura
Aceasta pagina a fost accesata de 2915 ori.
