Glorie
de Tudor Arghezi
Cetatea-i o movila de ziduri rasturnate
Si a fugit si umbra din ctate.
Citi oameni inca-n viata mai zac in agonie,
Subt grinzi si in molozuri, se stie, nu se stie.
Se va afla vreodata
Cind moartea lor uitata
Se va-suma in cifra unui registru rece.
A fost cindva, e sigur, ceva, dar si-asta trece,
Cum au trecut atitea si trec neintrerupt,
Fara sa stii ce moarte si morti zac dedesubt.
Mingiie-se cu atita si mortii din cetate:
Istoria le face martirilor dreptate.
E scrisa cu condeie, cerneala si cuvinte,
Si jumtatae muta, ea jumatate minte;
Cu voie, fara voie, de mila, de hatir,
O sa-i boceasca-n vorbe-nflorite un catir,
Tot asteptind pomana de-a fi nemuritori,
La usile-amintirii in cirji de cersetori.
Glorie
Aceasta pagina a fost accesata de 2401 ori.
