Flaminzenii
de Tudor Arghezi
E zarva, zbucium, grija in guvern,
Ca zilele rascoalei nu se-astern
Ca foile-ntocmite pe muchi, de calindar,
La fel de o potriva, pe colturi si-n chenar,
Unde-i mai scurta, alta e mai lunga,
Si marginile nu pot, in teane, sa se ajunga.
Una-i curata, alba, lina, goala,
Parca n-ar fi armata si rascoala.
Si nu sepoate tine o buna socoteala.
Ar vrea cind le-mpreuna, guvernul, si le stringe,
Sa fie zilnic rosii, cu arbatori de singe.
Guvernului ii place un tot si simetria,
Dar nu-si mai face bine poporul datoria.
Ca nu-si piraste fratii si nu da la lumina
Ce se ascunde-n gindul lipsit de discilina.
De pilda, trenul care, cu sute de tarani
In lanturi, se oprise in statia Pascani.
Vagoanele de vite il aduceau la Iasi,
Sa ia osinda ocnei, de hoti si de vrajmasi.
Frinarii, si hamalii, si muncitorii-n gara,
Trufasi, sa-nfatiseze ceva, si ei, in tara,
Cu de la sine voie, aiurea si obraznici,
Au slobozit taranii si-au dezarmat pe paznici.
La Giurgiu, la Caracal si Craiova,
Pornind din suferinta celor smeriti si blinzi.
Tu tine minte satul flamand numit Flaminzi.
Flaminzenii
Aceasta pagina a fost accesata de 4522 ori.
