Duhovniceasca
de Tudor Arghezi
Ce noapte groasa, ce noapte grea!
A batut in fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umbla fara lumina,
Fara luna, fara lumanare
si s-a lovit de plopii din gradina?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Raspunde!
De unde vii si ai intrat pe unde?
Tu esti, mama? Mi-e frica,
Mama buna, mama mica!
ti s-a urat in pamant.
Toti nu mai sant,
Toti au plecat de cand ai plecat.
Toti s-au culcat, ca tine, toti au innoptat,
Toti au murit detot.
si Grivei s-a invartit in bot
si a cazut. S-au starpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul si duzii,
Au zburat din streasina lunii
si s-au pierdut randunelele, lastunii.
stiubeiele-s pustii,
Plopii-s caramizii,
S-au povarnit paretii. A putrezit odaia…
Ei! cine strabatu livada
si cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine esti
De vii mut si nevazut ca-n povesti?
Aici nu mai sta nimeni
De douazeci de ani…
Eu sant risipit prin spini si bolovani…
Au murit si numarul din poarta
si clopotul si lacatul si cheia.
S-ar putea sa fie Cine-stie-Cine…
Care n-a mai fost si care vine
si se uita prin intuneric la mine
si-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?
Cine scobeste zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De raspunde-n ranile mele?
Cine-i pribeag si ostenit la usa?
Mi-e limba aspra ca de cenusa.
Nu ma mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine,
Uite sange, uite slava.
Uite mana, uite otrava.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-ma-n brate si ascunde-ma bine.
Duhovniceasca
Aceasta pagina a fost accesata de 4929 ori.
