Doliu
de Tudor Arghezi
Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prafuit din zarea ta,
Ca niste nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o masori
In geamuri prin perdea.
De-acum straina mana ta
Iti va sedea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alaturea de-o carte.
Si ochii tai, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decat un nufar de o stea.
Orbit-a viata si, cu ea,
Si cantecul si luna,
Si unda-n care stralucea
S-a stins pe totdeauna.
Tu pentru veci tu nu vei mai fi,
Si-ai fost, cumva, vreodata?
Pustiul ma invalui,
Cand sub un plop mi se trezi
Tot dorul de-altadata!
Durerea me se pierde-n fum,
Tot cautand un vreasc de rost
Intr-aste drumuri fara drum,
In care toate doar au fost,
Si nu mai sunt acum.
Doliu
Aceasta pagina a fost accesata de 3050 ori.
