Despartire
de Tudor Arghezi
Cand am plecat, un ornic batea din ceata rar,
Atat de rar ca timpul trecu pe langa ora.
I-am auzit intaia bataie amandoi,
Pierzandu-se noiembre prelunga si sonora.
Poate mai bate inca secuda de atunci,
Poate-a tracut indata si-asteapta sa mai vie
Imbratisarea veche, din nou precum a fost,
Si lacrimile tale, in gara cenusie.
Cu limbile-i oprite pe palidul cadran,
Ne-a urmarit plecarea, de sus, ca o fereastra
De casa parasita, cu-o raza franta-n geam.
Nu l-ai simtit ca este partas la jalea noastra?
Te-ai impacat sau suferi de vremea ce-a crescut?
La ce visezi cand ziua pe lampa ta se curma
Si cade-n geam zapada la ceasul cunoscut,
Tu, care-ai stat bataia s-asculti, pe cea din urma?
Despartire
Aceasta pagina a fost accesata de 4998 ori.
