Dar ochii tai?
de Tudor Arghezi
Dar ochii tai ? Albastri, verzi, negri sau caprii
Zalog a nu se-stie ce mute marturii.
Cate stihii senine adanc se zbuciumara,
Ca sa-ti rasara limpezi icoanele de-afara?
Ce gand, în ce cuvinte, s-a-nvrednicit a spune
Cum s-a ivit din sange uimita lor minune?
Prin ce minuni ciudate si zamisliri încete
S-a savarsit în samburi asemenea scumpete?
În pleoape, ca petala de floare de gutui,
E un zmarald si nu e, e un safir si nu-i.
E balbairea noastra în stare sa mai stie
Ce amintiri de noapte, ramase din Tarie,
Cazand pe-o dara lunga, de aur, dintre stele,
S-au închegat la tine în doua peruzele,
Domnita-al carei zambet ma tulbura si-ngheata?
Îti palpaie-n privire si-un vanat fir de ceata.
E departare multa la zmaltul ei cu ape,
Desi ti-e frumusetea de salcie aproape.
Asculta, ce nu-mi poate închipuirea crede
E ca bijuteria cu pleoape calde, vede.
Auzi ? Pricepi ? Sa poata vedea un madular?
Atunci, nu-i vorba numai de trupuri, ci de har,
De o vapaie alta, de-o voie, de-o dogoare,
Ce vine si se duce, faclie calatoare.
De ce a plans zmaraldul la soapta în andante
A scripcii, doua lacrimi în doua diamante?
Pricepe. Nu stiu daca, prostita de cuvinte,
Mai are lucrul asta loc sa ne-ncapa-n minte.
Dar ochii tai?
Aceasta pagina a fost accesata de 3956 ori.
