Cintec mut
de Tudor Arghezi
La patul vecinului meu
A venit aznoapte Dumnezeu,
Cu toiag, cu ingeri si sfinti.
Erau asa de fierbinti,
Ca se facuse in spital
Cald ca subt un sal.
Ei au cintat din buciume si strunc,
Cite o rugaciune,
Si au binecuvintat
Linga doftorii si linga pat.
Doi ingeri au adus o carte
Cu copcile sparte,
Doi o icoana,
Doi o cirja, doi o coroana.
Diaconii-n stihare
Veneau de sus, din departare,
Cadind pe calciie
Cu fum de smirna si de tamiie.
Luminari de ceara
Se incrucisara.
Scara din cereasca-mparatie
Scobora in infirmerie,
Pe trepte de clestar,
Peste patul lui de tilhar.
Cei de fata vorbeau pe deste
Cu el, si bisericeste.
In tinda,
Cresteau plopi de oglinda
Si o luna cit o cobza de argint.
L-am auzit soptind.
Si toata noaptea a vorbit cu ei
Si cu icoana Dumneaiei
A de-a pururea Fecioare,
De Dumnezeu Nascatoare.
-"Lasati-l: nu poate sa v-asculte.
Nu vedeti? Azi are vizite multe,
Domnule grefier."
Zabrelele s-au indopat cu faguri de cer
Si atirnau candele de stele
Printre ele.
Ferestrele inchise
S-au acoperit cu ripide si antimise,
Si odaia cu mucigai
A mirosit toata noaptea a rai.
L-am gasit
Zgircit.
El sta acum in pat.
Unde-i sufletul lui? NU stiu. A plecat.
Cintec mut
Aceasta pagina a fost accesata de 2399 ori.
