Cintec la fereastra
de Tudor Arghezi
Faptura-ndura-te-mprejuru-mi in fiecare ceas intreaga,
Acopera-ma-n flori si iarba, ca un bordei,
Fara sa-ncerce mintea mea sa te-nteleaga,
Sileste-ma sa te visez de-a pururi si sa te cint in cor cu-ai mei,
Trimite-mi pasari la fereastra si rindunele ziditoare
Sa-si puie cuiburile-n streasina subt paza gindurilor mele.
In puful noptii adunate, dintre camin si-nvelitoare.
A si venit in coltul casei ochiul de-argint al unei stele.
S-au strins copacii-n fata portii ca niste domni veniti pe jos,
Pofteste-i, vintule, sa intre si sa se-aseze-n cite-un jet,
Sa-nu povesteasca toata vremea ce s-a-ntimplat cu Fat-Frumos,
Caci virful lor cunoaste viata si-a celui mai smerit drumet.
Invata-ma, faptura, limba cu care floare si gindac
Stau intelesi in taina ierbii si se-nteleg cu necuprinsul,
Si-ntelepciunea unui nufar rasfrint si oglindit in lac.
De ce-as simti ca suie vremea si n-as opri-o pas cu pas,
Sa vad ca singura din urma imi da navala si ma curma,
Cind mi-ar ajunge, la suisuri, un bob de trup, un fir de glas
Si-un crin, in fun cu-o piatra scumpa, sa-mi fac din el un cuib curat?
Cintec la fereastra
Aceasta pagina a fost accesata de 3213 ori.
