Cind s-ar opri secunda
de Tudor Arghezi
Paianjenul visarii parc-ar sui cu frica
Si ar calca, pe firul nadejdilor intins,
Care-si destrama virful, pe cit i se ridica
Un capatii in haos, de-o stea de unde-i prins.
Singuratatea-n zale mi-a strajuit cavoul
Ales pentru odihna ranitului ostean
Si i-a cules auzul catifelat ecoul
Cu sase foi, al frunzei cazute din castan.
De mult pazeste cripta si treapta ce scoboara.
Dar vremea, nentrerupta de morti si craci uscate.
Prin miinile tacerii, de ceara, se strecoara
Ca un fuior de pulberi si brume deslinate.
Intercalate-n ritmul unicului viu vers
Ar mai simti cadenta, de-a pururi ascultata
De valuri si de zodii, egale-n pasul mers,
Cind s-ar opri secunda si inima sa bata ?
Cind s-ar opri secunda
Aceasta pagina a fost accesata de 2235 ori.
