Cinci sute de cosciuge
de Tudor Arghezi
Pe dimbul luncii noastre, stau insirate-o mie,
Croite-n grab'aznoapte, capace si sicrie.
Sint noi si incheiate cu goluri intre scinduri
Si asezate, albe, pe cite zece rinduri,
Si toate pe-o masura,
Ca vor intra in ele cadavre de strinsura.
Sicriile cinci sute, capacele cinci sute.
Asteapta sa mai fie umplute si batute.
Mai late catre umeri si-n jos mai ingustate,
Principiile raclei macar sint respectate,
Cind ucigasii-n aer le-au murdarit pe-acelea
Ce le-ntocmesc morala si le boteaza pielea.
Trei biete mahalale muncesc sa se dezgroape,
Soldatii cu topoare, cu rangi si tirnacoape.
Faitoanele de mina, cu pintec, leganate,
Au fost din tot orasul in pripa adunate.
De la gunoi si santuri, maturatorii-n porti
Au fost schimbati in ciocli, sa care-n ele morti.
Si pina la caratul de hoit, pe doua roti.
Pazeste sentinela cosciugele, de hoti.
Cinci sute de cosciuge
Aceasta pagina a fost accesata de 2011 ori.
