Asteptare
de Tudor Arghezi
De cind nu mai trece streina
Ramine pustie gradina.
Lastunii se-ntorc sa ma vada,
Copac desfrunzit in livada,
Rotindu-se stol -
Si cinta si vintul a gol,
Dar vintul, zabav,
Raspunde:-i bolnav.
Sopteste prin spini o-ntrebare:
Ce are? Ce-l doare?
Ca nici el nu stie,
Nating intre foi de hirtie.
Dar crinii-mbracati in panglici,
Pe cirji de irozi si vladici,
Se roaga-n sobor pentru mine,
In isonul maicilor schivnice-albine.
Biserica mare, gradina
Asteapta? Mai vine streina?
Sa vina,
Cu pasul inalt, de tulpina.
Asteapta-n pridvoare.
Ca doua altare,
Duminica de cununie?
Asteapta streina, din zori, sa mai vie?
Sa pui, intre iezi si albi porumbiei,
Nuntasii de fata si marturii mei,
Inelul in degetul ei?
(Poeme noi)
Asteptare
Aceasta pagina a fost accesata de 3785 ori.
