Asceza
de Tudor Arghezi
Paianjenul visarii parc-ar sui cu frica.
Parc-ar calca pe firul nadejdiilor intins,
Care-si scoboara virful, pe cit i se ridica
Un capatii in haos, de-o stea, de unde-i prins.
Singuratatea-n zale mi-a strajuit cavoul
Ales pentru odihna ranitului ostean.
Si i-a cules auzul catifelat ecoul
Cu sase foi, al frunzei cazute din castan.
De mult pazeste cripta si pragul ce scoboara,
Dar vremea, nentrerupta de morti si craci uscate.
Prin miinile tacerii, de ceara, se strecoara.
Ca un fuior de pulberi si brume deslinate.
Puse-n virtejul ritmic al unui singur vers.
Ar mai simti
Cadenta, de-a pururi ascultata.
De valuri si de ceruri, egale-n pasul mers,
Cind s-ar opri secunda si inima sa bata ?
Asceza
Aceasta pagina a fost accesata de 2752 ori.
