Arenda
de Tudor Arghezi
Boieru-si da mosia, in arenda,
Cui da mai mult, si are, pe agenda,
Tot soiul, scris, de musterii,
Si gospodari, mai buni de puscarii.
De unde are el mosia nu se stie,
Ca toti boierii au mosie,
Din furnituri, comenzi si misite,
Din orzul cailor de la armata,
Advocatura, solda sau camata furata.
Odata si odata, si-n zestre, la-nceput,
Si-n mosteniri, saminta-i un jaf necunoscut.
Scriind de vitejie, istoricii, dibaci,
N-au glas despre pamintul rapit de la saraci.
Au grija sa cistige tacind, ce li se cade,
Calatorii prin lume, inscaunari si grade,
Boierul da pamintul cu sate, cu tarani,
Vinduti iobagi si robi, pe bani.
De pilda, doua sute de sateni,
Ca niste tirnuri, hirburi sau busteni.
Orbii, ologii, ciungii, mutii, schiopii
Stau la pomeni si la coliva popii,
Cercind sa dea o mina de-ajutor
Cite un slut de ochi sau de picior.
Intr-un catun mai zace, fost soldat,
Un chip de om trei sferturi mai scurtat,
Dintr-un razboi mai vechi, cu turcii,
Si-l ciuguleste ciocul curcii
Medalia tirita pe subt pat,
Cu care Voda pieptul i-a scuipat.
Ii trebuie boierului dichis
La Bucuresti, la Viena si Paris,
Lingai, lichele, steoalfe, sa petreaca.
Se-ntoarce, la banet si pleaca.
Hotit lqa dijma, la-mprumut si munca,
Degeaba ochii robul si-l arunca
Ba la prefect, ba sus in cer.
Urechile sint surde, sint de fier.
Un arendas e-aproape legiuit
Sa-si scoata o arenda inzecit.
Vezi, daca ceri tot ila tuturor?
Dumitre, pune mina pe topor!
Arenda
Aceasta pagina a fost accesata de 3230 ori.
