Agate negre
de Tudor Arghezi
-36-
Sarmanul meu suflet strivit,
In care tintesc ginditorii,
Pe care pe rind te-au slutit -
Indreapta-te tot linistit
Spre unde se indreapta cocorii.
Gindirea in care sa-ti treci
Ecoul profundelor coruri,
E golul cu aburi-i reci,
Deschis peste veci,
Deasupra atitor goluri.
Privirile calde si limpezi
Si frunzele pline
De soapte timide de cintezi,
Ramasu-ne-au iaras streine,
Si-n ocna durerilor noastre-i mai bine.
O clipa, si trecem apoi
Acolo de unde ne-am rupt, -
Cu norii-n convoi,
Cu lumea dormind dedesubt.
Caci lumea pe unde alesul
Ti-l cauti prin ceata tomnata
Sa-ti prinda-ntelesul,
E o biata secunda banala
Din Viata totala.
(Linia dreapta, an I, nr.1, 15 aprilie 1904)
Agate negre
Aceasta pagina a fost accesata de 2286 ori.
