Agate negre - 21
de Tudor Arghezi
Trecutul revenind pe-alocuri,
Trimite-n inima parfume
Parind zvirlite peste focuri
Dintr-alte vieti, dintr-alta lume;
Miresme scumpe, fara nume,
Sunt sufletele-atitor locuri!
Si ca pe foile de-albume
Le-ntorci in vinetele blocuri
Din raftul vietilor postume ...
Esenta lina si subtila
In care totul pare sters,
Dar care roade ca o pila
Pamantul faurit invers,
In nesfarsitul univers -
Intoarce fila dupa fila
Si vers insira dupa vers
Caci amintirea-i o camila
Brazdind nisipurile-n mers. -
Ne-am intilnit in balarii
Cu amintirile, deodata:
Cucute pina-n palarii;
Bolnava, luna sta culcata
Peste-un pachet zdrentos, de vata,
Intr-un ungher printre Tarii -
Trecutu-i spada descintata,
Ce taie inima-n felii
De bronz, de aur si de-agata. -
Tiganii, visatorii, fantii
Traiesc murind in amintiri;
In jeturi cugeta savantii
Taind pamantu-n doua firi -
Inchisi, ca umbra-n monastiri;
Si totus doruri si iubiri
Apar pe zid ca elefantii, -
Cind pun formule si zidiri
In tiriziile balantii
Deasupra bietei omeniri!
(Linia dreapta, an I, nr. 4, 1 iunie 1904)
Agate negre - 21
Aceasta pagina a fost accesata de 2149 ori.
