Abece
de Tudor Arghezi
A vrut Dumnezeu sa scrie
si nici nu era hartie.
N-avea nici un fel de scule
si nici litere destule.
C-un crampei de alfabet
Mergea scrisul foarte-ncet.
N-as vrea nici atat sa-l supar
Cat piperul de ienupar,
Dar o sa va spui ceva:
Nici carte nu prea stia.
Orisice invatacel
stie mult mai mult ca el.
El, care facuse toate,
Nu avea certificate.
Catu-i Dumnezeu de mare
N-are trei clase primare.
La citit se-mpiedica,
Nu stie-aritmetica.
stie-atat: numai sa faca.
Ia oleaca, pune-oleaca.
Face oameni si lumina
Din putin scuipat cu tina,
si dintr-un aluat mai lung
Scoate luna ca din strung.
Papagalul si pauna
si-au smuls pana, cate una,
Ca sa-i faca pinsula
Domnului din insula,
Coliba de pe pamant
A Celui inalt si Sfant
Find cladita de pesti mesteri
intre talaze si pesteri.
El a luat mai bine-o pana
De la tarca nazdravana
si-ascutindu-si-o-ntre deste,
Despicand-o scolareste,
si-a facut condei, in stare
A scrie si pe piatra tare.
A-ntins cerul ca o coala
in toata Taria goala.
insa pana nu scria.
A luat atunci o nuia
si a insemnat cu ea,
Cu argint, stea langa stea.
si ca sa vada pe schele,
A facut si cruci de stele.
Ce-a scris noaptea s-a zvantat,
Apoi, pan’ la scapatat,
Cu sugatoare de soare –
si ziua si pe-nserare –
A citit si tot a sters,
Cate-o vorba, cate-un vers,
si cate o data, fata,
Toata foaia, cartea toata,
Finca Dumnezeu ce-a vrut
P-orma nu i-a mai placut.
Ca din scrisele prea drese
Nici lucru prea bun nu iese.
Cat a scris el cerul tot,
Sa spui drept, a sti nu pot.
invatati cu cartulie
Cred c-aproape o vesnicie.
Pe cat mintea il ajuta
Melcul crede ca o suta
De vecii intregi si pline.
Melcul stie, cred, mai bine.
insa cerul, in sfarsit,
E de-atuncea tiparit.
Abece
Aceasta pagina a fost accesata de 4574 ori.
